Plinio Corrêa de Oliveira

Catolicismo, No. 108, 1959-12

Profilul expresiv al acestui bărbat ce se odihneşte în scaunul său confortabil dezvăluie rămăşiţe ale unei puteri păstrate din alte zile. Ceva imponderabil, dar foarte clar, te face să vezi că aceasta este o persoană trecută, un bărbat în vârstă sau în pragul bătrâneţii. El este consumat prematur de infirmitatea sa, dar şi de nostalgie sau de amintiri. În jurul lui, precum rama unui tablou, sunt obiecte plăcute care vorbesc în şoaptă. Cât de multe se spun prin ele în această penumbră intimă făcută din umbre, care fraternizează armonios cu lumina unei dimineţi superbe... Pe scurt, ce ambianţă poate fi găsită în simpla cameră a unui vârstnic!

Din acel scaun făcut pentru o odihnă demnă, acest bărbat priveşte o întreagă panoramă prin fereastra deschisă, în timp ce este inundat de o lumină care străluceşte fără să ardă. Este o situaţie potrivită spre a lua în considerare persoane şi lucruri de la distanţă, la fel ca şi luarea în considerare a trecutului şi a întregii sale vieţi. Acestea sunt, în mod precis, reflecţii importante ce reprezintă delectarea celui în vârstă, cele mai mari rezultate ale experienţei lor şi cea mai bună pregătire pentru veşnicie.

Asemenea reflecţii cer o un obicei al isihiei în care sufletul zboară în înălţimi iar lucrurile servesc corpul în mod amiabil - astfel că sufletul nu va fi deranjat. Ochii lui se odihnesc calmi în aceste penumbre nobile în care obiectele familiare îşi manifestă frumuseţea lor nepretenţioasă şi afabilă. Pe masa masivă de lemn sculptat sunt bucăţi de pâine lăsate de la cina din seara precedentă, un vas pitoresc şi nişte flori mari, rustice. Totul este decent, agreabil, serios şi, în acelaşi timp, delicat. Iar când sufletul, obosit din motive înalte, caută puţină deconectare, are cu adevărat ceva cu care să se relaxeze. Are pisicuţa - ce reprezintă un factor de vivacitate şi aduce graţie şi fantezie în peisaj; are podeaua din pietre sau cărămizi ale cărei blocuri rectangulare sunt încântătoare în lumina soarelui; are masa care evocă atât de multe prânzuri luate în familie în alte timpuri; are florile ce reprezintă o notă de bucurie şi animaţie. Are toate aceste lucruri şi chiar mai mult decât atât, le are pe toate ca pe un întreg, are ambientul.

Nimic nu este super curăţat sau super ordonat în această scenă. Nu încearcă, în nici un caz, să pară mai bogat decât este în realitate.

Lucrurile sunt ceea ce sunt. Ele fac ca atmosfera să se umple de sensuri morale la fel de bune pentru suflet precum sunt aerul proaspăt sau lumina soarelui pentru trup, şi pe care bărbatul pare să le bea cu sorbituri lungi, pline de savoare.