Plinio Corrêa de Oliveira

Catolicismo, No. 72, 1956-12

Cu chitara atârnată de gât şi microfonul în mână, Elvis Presley este fotografiat cântând şi dansând în faţa unui public frenetic.

În om, inteligenţa trebuie să direcţioneze voinţa şi ambele ar trebui să lumineze sensibilitatea îndrumând-o şi susţinând-o în funcţie de slăbiciunea fiecăruia. Acolo unde există o preocupare pentru facultăţile umane (inteligenţă, voinţă şi sensibilitate), în mod precis sensibilitatea este în mod frecvent cea mai afectată, aflată de multe ori în confuzie şi în criză.

Din contră, gesturile şi fizionomia acestui biet tânăr indică o totală descătuşare a sensibilităţii, astfel că voinţa este supusă acesteia în întregime. Permiţând inteligenţei şi voinţei să fie conduse de sensibilitate înseamnă a inversa ordinea metafizică naturală a sufletului şi a produce haos. Prin urmare, lăsând liberă sensibilitatea se cauzează mişcări în care nu se poate găsi echilibrul, bunul simţ sau liniştea - tot ce e inerent acţiunii conducătoare a inteligenţei. Nu vrem să luăm în considerare, în acest caz, analiza exagerată a diverselor sensibilităţi. Fără dubiu, sentimentalismul lor excesiv în relaţia cu situaţii artistice, politice, sociale sau literare sau în faţa unor situaţii personale precum lipsa părinţilor, văduvia sau singurătatea, a fost condamnabilă. A fost o eroare, fără nici un dubiu, şi încă una gravă, ce a produs în istoria culturii occidentale consecinţe tragice, dar a fost o eroare care cel puţin a presupus un adevăr, anume acela că sentimentul e unul din elementele esenţiale ale procesului intelectual.

Pe de altă parte, există un tremur al nervilor, nervi ce sunt bolnavi şi supra-stimulaţi ce vibrează fără motiv, fără punct de plecare şi fără nici un alt obiectiv decât morbida plăcere de a vibra şi care atrage după sine vibraţii şi mai mari. În acest fel, unii ajung rapid la manifestări extreme, ritmuri delirante, gesturi dezordonate, expresii deformate ale feţei şi, în final, la tulburări tipice acelora care, după Dante, ,,şi-au pierdut lumina intelectului”.

Pe scurt, dacă un beţiv ar dansa sau cânta ar face-o în acest fel chinuitor. Şi această beţie contagioasă, care se răspândeşte precum noul dans al Sfântului Vitus la milioane de persoane, este mult mai periculoasă decât aceea cauzată de alcool – pentru că indică o tulburare fundamentală în suflet ce nu trece la fel ca efectul vinului. Asemenea cântăreţi rock-and-roll, prin aducerea la delir a milioane de persoane, au contribuit la decăderea luminii raţiunii în cadrul publicului şi au stimulat creşterea adepţilor hippy, care au trecut uşor la practicarea nudismului, a unei violenţe arbitrare şi chiar a satanismului.

Dedesubtul fotografiei acestei lamentabile manifestări de indisciplină interioară, proprie atât de multor tineri din zilele noastre, studenţii catolici germani care au participat la Katholikentag în 1954 prezintă un contrast strălucitor, aşa cum se poate vedea în fotografia din stânga jos, care este pentru noi un standard înalt şi un frumos exemplu de tineret.

Acest tineret întrupează idealurile uitate ale cavaleriei şi eroismului, valori eterne necesare pentru omologii lor din zilele noastre.

Ţinuta tinerilor catolici germani exprimă obiceiul de a se concentra şi de a studia, bazat pe o disciplină temeinică a formării intelectuale începută încă din şcoala primară. Rezultă o vigoare fizică din antrenarea corpului, menţinută în limite juste, şi fără exagerarea sportului – lucru atât de frecventă printre noi. Acest cadru exclude orice uşurătate şi ne face să vedem în tineri nu doar viitori intelectuali ci şi bărbaţi dispuşi să acţioneze şi să lupte. Veşmintele tradiţionale ale acestor studenţi germani corespund acestor tineri. Pe de o parte, hainele lor sunt multicolore, vesele, variate şi practice pentru un tânăr. Pe de altă parte, au distincţia proprie studenţilor care ştiu să se respecte pe ei înşişi şi spiritului căruia s-au dedicat. Sabia medievală aminteşte de lupta eroică, adaugă o notă de idealism militant şi, în acelaşi timp, perpetuează tradiţia scrimei, sport intelectual prin excelenţă, apt să formeze atenţia, perspicacitatea, iniţiativa şi să pună întregul corp în acţiune. În acest tablou, totul conduce la un mare adevăr enunţat de Claudel: ,,Tineretul nu a fost făcut pentru plăcere ci pentru eroism”. Din contră, prima imagine pare să ne spună că tineretul nu a fost făcut pentru eroism ci pentru plăcere – sau, chiar mai rău, pentru senzualitate.