Plinio Corrêa de Oliveira

Articole publicate în revista "Catolicismo" (Catolicitate), 1954-08

Iată o figură bărbătească a cărui putere e plină de armonie şi proporţie şi a cărei vigoare pare să fie impregnată de prezenţa şi lumina unui suflet măreţ. Trăsăturile lui faciale sunt puternic definite şi bine proporţionate.

Era un bărbat frumos? Fără nici un dubiu. Dar nu avem timp să analizăm aici frumuseţea lui fizică, pentru că privirea lui profundă, serioasă, senină, gravă şi blândă captivează atenţia în aşa fel încât cu greu se poate observa altceva.

E privirea unui gânditor şi a unui om de acţiune – un gânditor ce vede lucrurile din înălţimile filosofiei şi teologiei, un om de acţiune a cărui privire este fixată pe realitate şi care poate vedea în profunzimea oamenilor, lucrurilor şi evenimentelor. Are şi o notă de melancolie în privire, de fermitate şi energie în buze şi o atitudine de nobleţe şi demnitate în toată fiinţa sa. Mâinile par făcute pentru a conduce.

Totul în acest om extraordinar ne arată un luptător ce nu îşi face iluzii despre lume, care ia poziţii  ferme şi este gata pentru orice luptă a vieţii. Totul este iluminat de o expresie de subtilitate şi aristocratică afabilitate ce ne permite să întrezărim caracterul nobil şi diplomat al acestui bărbat.

Aşa a fost bogata personalitate a celui care în această viaţă s-a numit Rafael Cardeal Merry del Val, Arhiepiscop titular de Niceea, care a fost cunoscut în istorie ca Secretar de stat al Sfântului Pius al X-lea.

Descendent al unei linii aristocratice, a fost fiul Marchizului Merry del Val şi al contesei de Zulueta, în venele sale curgând sângele albastru al diferitelor curţi europene: Spania, Anglia şi Olanda. S-a consacrat slujirii Bisericii, luând ordinele sfinte şi primind desăvârşirea preoţiei. Nu a precupeţit nici unul din talentele sale naturale. De altfel el le-a înălţat, pentru că speciala calitate a harului nu e aceea de a distruge natura ci de a o înălţa şi de a o sfinţi. Înţelepciunea sa profundă a crescut dintr-o credinţă ardentă şi o pietate admirabilă. Puterea sa era o expresie a unei temperanţe supranaturale. Demnitatea sa era rezultatul unei conştiinţe ascuţite a respectului  pe care îl datora el însuşi pentru atâtea daruri naturale şi, mai ales, supranaturale. 

Într-o epocă în care curentele rudimentare şi inferioare se răspândeau pretutindeni, încercând chiar să scufunde preoţia în vâltoarea mediocrităţii - ridicând în slăvi un cler marginalizat, degradat şi secularizat după gustul demagogiei dominante - figura nobilă a Cardinalului Merry del Val prezintă un model admirabil de demnitate supranaturală ce ilustrează foarte bine ţinuta inefabilă a preotului în Biserica lui Dumnezeu. Această demnitate poate străluci nu numai într-un prelat precum Rafael Merry del Val ci şi în cel mai modest vicar de oraş. 

Mândria creştină nu se opune umilinţei ci ele se completează în mod armonios.

Secretarul de stat al Sfântului Pius al X-lea a fost un suflet profund. De la el ne-a rămas una dintre cele mai frumoase scrieri despre umilinţa creştină.

În acest punct, de obicei comparam două picturi contrastante, astăzi vom compara o fotografie cu o rugăciune.

Cititorii noştri vor vedea cum cea mai înaltă demnitate coexistă cu cea mai profundă umilinţă într-o inimă genuină, supranaturală şi catolică, imitând inima sfântă despre care Biserica spune că este în acelaşi timp blândă, umilă şi infinit maiestuoasă. 

Litania Umilinţei

O, Isuse, blând şi umil cu inima, auzi-mă.

De dorinţa de a fi stimat, eliberează-mă Isuse.

De dorinţa de a fi iubit, eliberează-mă Isuse.

De dorinţa de a fi lăudat, eliberează-mă Isuse.

De dorinţa de a fi preferat, eliberează-mă Isuse.

De dorinţa de a fi consultat, eliberează-mă Isuse.

De dorinţa de a fi aprobat, eliberează-mă Isuse.

De frica de a fi umilit, eliberează-mă Isuse.

De frica de a fi dispreţuit, eliberează-mă Isuse.

De frica de a fi mustrat, eliberează-mă Isuse.

De frica de a fi uitat, eliberează-mă Isuse.

De frica de a fi ridiculizat, eliberează-mă Isuse.

De frica de a greşi, eliberează-mă Isuse.

De frica de a fi suspect, eliberează-mă Isuse.

Că alţii ar putea fi iubiţi mai mult decât mine, Isuse dă-mi harul să doresc aceasta.

Ca alţii să fie stimaţi mai mult decât mine, Isuse dă-mi harul să doresc aceasta.

Ca opinia altora în lume să crească şi a mea să descrească, Isuse dă-mi harul să doresc aceasta.

Ca alţii să fie lăudaţi şi eu nebăgat în seamă, Isuse dă-mi harul să doresc aceasta.

Ca alţii să fie aleşi şi eu lăsat deoparte, Isuse dă-mi harul să doresc aceasta.

Ca alţii să fie preferaţi în locul meu, Isuse dă-mi harul să doresc aceasta.

Ca alţii să devină mai sfinţi decât mine, presupunând ca aş putea deveni atât de sfânt pe cât aş putea, Isuse dă-mi harul să doresc aceasta.