Plinio Corrêa de Oliveira

Discurs, 17-01-1986

Aceasta este fotografia Sfintei Gemma Galgani (1878-1903), o cunoscută mistică ce a trăit în încântătorul oraş italian Lucca.

Înfăţişarea ei este impresionantă din mai multe motive. În primul rând, observăm profundul său spirit meditativ dar şi armonia trăsăturilor ei. În al doilea rând, privirea sfintei are ceva înălţător şi sublim în ea. Gândurile ei nu sunt de pe acest pământ: înfăţişarea sa afişează o notă supranaturală.

Demnitatea ei şi puritatea sa angelică sunt izbitoare. Aceasta se vede din modul cum îşi odihneşte capul pe umeri: drept şi nepretenţios.

Nu poartă nici o podoabă. Părul îi este pieptănat şi aranjat cu simplitate. Faţa îi este foarte curată şi nu trădează nici o dorinţă de înfrumuseţare.

Rochia îi este neagră şi modestă. Dar Sfânta Gemma combină o extraordinară demnitate cu o puritate virginală care este, în mod nevăzut, reflectată în luminozitatea pielii ei. Cineva ar putea spune că pielea ei e la fel de luminoasă precum privirea ei. Mai mult încă, privirea ei reflectă o totală verticalitate. Este privirea a unei mistice scufundate în ceea ce vede. Chiar şi noi discernem ceva din ceea ce percepe ea.

Virtutea curajului străluceşte, de asemenea, în înfăţişarea ei. Când credinţa îi comandă să facă ceva, voinţa ei împlineşte ceea ce ea doreşte. Iar ea doreşte să-i slujească pe Dumnezeu, pe Fecioara Maria şi Biserica Catolică. Ea merge mai departe pe acest drum fără să-i pese de obstacole. Căci ea reprezintă o femeie puternică, de o valoare incomparabilă, aşa cum întâlnim în Sfânta Scriptură. Asemenea unei pietre preţioase rare, cineva ar putea cu uşurinţă să plece în căutarea ei până la capătul pământului pentru a o găsi.