Plinio Corrêa de Oliveira

Articol publicat în CRUSADE Magazine, Hanover - Pensilvania (United States) Noiembrie/Decembrie 2000, p. 13-15

Dragul meu prieten,

Salve Maria!

Am citit scrisoarea ta cu mult interes. Totuși, trebuie să-ți mărturisesc că am zâmbit citind despre dorința ta de a fi ca mine. Cu toată sinceritatea, dă-mi voie să-ți spun că ai avea un foarte mic folos din acest lucru; când îți spun asta este doar din cauză că doresc tot ceea ce este mai bun pentru tine iar nu să devii copia mea la indigo.

Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, ne-a creat pe fiecare dintre noi cu o unică personalitate fiecare om fiind chemat de Dumnezeu spre a-și atinge propria desăvârșire individuală. Tu trebuie să fii credincios adevărului care este în tine. Numai atunci când fiecare dintre noi este fidel adevărului din noi înșine poate dobândi acel mare adevăr din tot ceea ce ne înconjoară.

Filosofi și scriitori găsim din belșug, însă există un singur factor care justifică existența atât a unora cât și a celorlalți: pasiunea pentru Adevăr.

Fără această pasiune filosofiile și cărțile sunt doar deșertăciuni periculoase care stârnesc focul pe pământ și adaugă lemne în flăcările infernului.

Din cauza naturii noastre căzute găsim dificilă depășirea propriilor noastre dorințe lumești de dragul Adevărului transcendent. Acel om a cărui singură dorință este căutarea Adevărului renunță la propriile sale idei fără nici cea mai mică ezitare. El abandonează de bună voie cele mai intime intuiții, cele mai interesante reflecții, cele mai seducătoare teorii și cele mai ingenioase sisteme – totul de dragul descoperirii Adevărului. El va sacrifica cele mai rafinate creații estetice, cele mai înălțătoare concluzii intelectuale precum și cele mai persuasive formulări spre a dobândi Adevărul, fără adaos, fără alterare. Pe scurt, un asemenea om preferă Adevărul carierei, averii, faimei și chiar bunei reputații.

Adevărul, niciodată iubit prea mult, este urât în zilele noastre. De ce? Deoarece Adevărul este neschimbător, pe când omul iubește spectacolul fără sfârșit al aparențelor. Adevărul este veșnic, pe când omul urmează módele schimbătoare ale momentului. Adevărul ne cheamă la sacrificiu, pe când noi preferăm să căutăm plăcerea. Pe scurt, Adevărul este serios pe când omul este frivol și superficial. Adevărul este puternic, omul este slab.

În consecință, omul care iubește Adevărul este urât de lume. El va fi persecutat de către cei care se prostituează falsificând Adevărul doar spre a-și satisface instinctele lor josnice. Pe când acei oameni vor urca pe scara faimei literare și a renumelui de filosofi faimoși, cel care iubește Adevărul va rămâne tăcut, așteptând momentul potrivit spre a-l apăra și proclama.

Ai putea să-mi spui că, mai degrabă decât a-ți înfățișa dobândirea unei filosofii, îți descriu calea sfințeniei. Da, ai dreptate. Căci, pur și simplu, doresc să le arăt celor care sunt chemați la o vocație de studiu filosofic că perfecțiunea spirituală este înrădăcinată în pasiunea pentru Adevăr. În calitate de Catolici noi știm că Adevărul este nu doar o problemă epistemologică sau metafizică ci este, mai presus de orice, cea de a Doua Persoană a Prea Sfintei Treimi, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup spre mântuirea noastră.

Acum putem aborda chestiunile ridicate în ultima ta scrisoare.

Viața intelectuală este în mod intim unită cu cea spirituală. Nu trebuie să existe nici o separație între viața ta intelectuală și cea spirituală. Caută întotdeauna să împlinești voia lui Dumnezeu și nu te îngrijora pentru viitor. Împlinește cu conștiinciozitate îndatoririle pe care Dumnezeu ți le-a dat și ai încredere în Providența Sa, căci Dumnezeu le este credincios celor care-l slujesc.

Cu toate acestea, este cât se poate de adevărat că Dumnezeu ne pune la încercare încrederea. Când El face acest lucru să nu te amăgești crezând că Dumnezeu te-a abandonat. Tocmai atunci când totul pare pierdut ieșirea [dintr-o situație dificilă – n.n.] este aproape.

Desigur, nu trebuie să pierzi din vedere faptul că această lume nu este locuința noastră definitivă. Adevăratul tău sălaș se află în Împărăția ce va să vină și este veșnic. Prin urmare nu aștepta răspunsuri ușoare la orice problemă. Trăiește în credință și pune-ți încrederea doar în Dumnezeu. Fie ca modelul tău de viață creștină să fie Sfântul Petru mergând pe apele agitate ale mărilor fără a se înneca în valurile disperării.

Așa cum nu trebuie să existe nici o ruptură între viața ta intelectuală și cea spirituală, la fel, nu trebuie să existe nici o ruptură între gândurile și acțiunile tale. Filosofia nu trebuie tratată ca și cum ar fi o teoremă geometrică.

Cu alte cuvinte, filosoful nu se poate situa în afara filosofiei privind-o cu detașare. Dimpotrivă, viața și destinul său, asemenea viitorului întregii omeniri, sunt intim unite de-a lungul investigațiilor sale filosofice.

Pentru un filosof nu este suficient să-și dezvolte intelectul. El trebuie, de asemenea, să cultive o personalitate bogată și viguroasă spre a putea reflecta mai bine la plinătatea vieții. Spre a-ți lărgi viziunea și a-ți întări personalitatea trebuie să-ți îmbogățești spiritul prin acei clasici ai literaturii care au descris caracteristicile fundamentale ale sufletului omenesc. Vergilius, Dante, Shakespeare, clasicii francezi – dând deoparte imperfecțiunile lor – înnobilează omul prin inspirația măreției lor.

Nu ai nevoie să faci un studiu sistematic. Mai degrabă alege acele opere care-ți sunt cele mai dragi. Dacă preferi să citești un pasaj dintr-o capodoperă astăzi iar mâine o selecție dintr-o altă mare operă – asigură-te doar că le vei citi în original. Urmează aceeași cale contemplând marea artă și ascultând muzica marilor maeștri precum Bach și Händel.

Cât despre studiile tale filosofice, pot să-ți înțeleg foarte bine nemulțumirea cu privire la anumiți autori contemporani care vor să treacă drept Thomiști. De vreme ce ei nu sunt nici Thomiști autentici, nici filosofi genuini, cel mai bun lucru pe care-l poți face este să pui deoparte scrierile lor. Căci ei vor aduce doar confuzie în spiritul tău și te vor conduce pe căi periculoase.

În ceea ce-l privește pe Maritain, el nu este decât un vulgarizator ale cărui înflorituri literare nu pot fi mai mult decât substituenți sărăcăcioși ai substanței serioase. Mentalitatea superficială a discipolilor săi pare ușor de satisfăcut cu acele meditații metafizice care nu rezistă la o analiză riguroasă. Trebuie să-ți mărturisesc că atunci când eram la vârsta ta, de asemenea, m-am lăsat eu însumi sedus de stilul său. Dumnezeu, însă, m-a ajutat la timp să descopăr veninul său ascuns.

Mergi direct la surse. Familiarizează-te cu scrierile Sfântul Thoma. Nu-ți fie frică; Doctorul Angelic este mult mai clar decât comentatorii săi. Totul depinde de obișnuința cu stilul său și, ceea ce este cel mai important, cu disciplina sa. Aceasta, însă, nu va fi ceva dificil atâta timp cât te vei dedica studiului cu sârguință și umilință.

Pentru început îți recomand Prima Pars din Summa Theologica și De Veritate. Din Prima poți lăsa deoparte chestiunile 2, 23 și 24. Cât despre De Veritate nu trebuie să treci dincolo de cea de a treia chestiune. La început nu purcede la un studiu sistematic ci urmează același fir ca în cazul literaturii, artei și muzicii. Dacă un text depășește capacitatea ta de înțelegere treci la un altul care îți este potrivit.

Amintește-ți că nu am trecut, încă, la studiul Sfântului Thoma ci, pur și simplu, ne familiarizăm cu modul său de a gândi. Pentru aceasta reflecția este mult mai valoroasă decât lectura. Caută cât de mult posibil să rezolvi tu însuți problemele fără a căuta soluții prefabricate. Și, cel mai important, să petreci timpul adăstând asupra textelor Sfântului Thoma lăsând deoparte notele comentatorilor săi.

Mai presus de toate, fixează-ți în minte ideea că adevăratul filosof își nutrește gândurile cu înțelepciunea duhovnicească. Exercițiile Spirituale ale Sfântului Ignațiu de Loyola, completate de Imitarea lui Cristos, oferă o temelie solidă. Din nou, citește doar textele – cele originale – evitând cometariile. De asemenea, întrucât pietatea Catolică este profund mariană, să ai la îndemână excelentele opere ale Sfântului Louis Maria Grignon de Montfort – toate, dacă este posibil.

Rugându-l pe Dumnezeu să mă  lumineze înainte de a-mi asuma o misiune de o asemenea responsabilitate, m-am străduit să abordez chestiunile și problemele pe care le-ai ridicat cât mai bine. Cu siguranță că vei găsi multe deficiențe în răspunsul meu, însă sunt sigur că Dumnezeu va compensa aceste lipsuri dacă vei apela la El.

Mai presus de toate, fii calm și în pace. Am simțit o anumită agitație în scrisoarea ta. Străduiește-te să nu-ți faci singur probleme. Nervozitatea este apa tulbure în care pescuiește diavolul. El este maestrul iritării nervilor și tulburării conștiințelor prin mijloacele imaginației, sugestiei, provocării, a tulburării trupului prin senzații fizice de neplăcere, nesiguranță, angoasă, respingere, accelerare a ritmului cadiac și încă multe altele. Nu permite nici uneia dintre aceste cauze să te conducă la disperare.

Privește țintă la inimile milostive ale lui Isus și Mariei și mergi înainte prin marea furtunoasă a vieții cu credință și încredere. Fii sigur că nu te vei scufunda în valuri!

Adresează-te mie oricând și pentru orice problemă. Te rog să fii bun și să nu mă uiți în rugăciunile tale.

Al tău în Isus și Maria,

[Plinio Corrêa de Oliveira]